Răspunsul scurt, fără ocolișuri: Germania nu are vinietă și nu percepe taxă de autostradă pentru autoturisme. Traversezi țara de la granița daneză până în Alpi fără să plătești nimic pentru drum. Fără autocolant, fără înregistrarea numărului de înmatriculare, fără barieră și fără cameră care caută o taxă neplătită.
Întrebarea se pune tocmai pentru că Germania face excepție în propria vecinătate. Ungaria, Austria, Cehia, Slovacia, Slovenia și Elveția taxează toate, fiecare în felul ei, iar un șofer care vine dinspre România trece prin două sau trei astfel de sisteme înainte să ajungă la granița germană. Germania cere, în schimb, cu totul alte lucruri. Lista este scurtă, dar are câteva surprize.
Cu mașina, motocicleta sau autorulota, drumurile germane nu te costă nimic
Nu există vinietă, autocolant de plată, înregistrare sau cabină de taxare, nici pe autostradă, nici pe drumurile federale. Dacă traseul tău nu atinge unul dintre tunelurile cu taxă de mai jos și nu intri în centrul unui oraș mare, nota de plată în Germania înseamnă carburant și parcare.
De ce nu există vinietă în Germania
Germania a încercat, de fapt. A votat o taxă pe durată pentru autoturisme, a semnat contractul cu operatorul, a pierdut procesul la Luxemburg și a plătit ca să desfacă tot. Povestea merită știută, fiindcă tot ea explică de ce nu se întoarce nimic prea curând.
Taxa se numea Infrastrukturabgabe, cunoscută drept Pkw-Maut, și a fost adoptată pe 8 iunie 2015. Mașinile înmatriculate în străinătate ar fi plătit numai pe autostrăzi, cu variante de 10 zile între 2,50 € și 25,00 € și de două luni între 7,00 € și 50,00 €. Mașinile germane ar fi plătit anual, pe toată rețeaua federală, cu un plafon de 130,00 € pe an, și ar fi primit exact aceeași sumă înapoi din impozitul auto. Acolo a fost problema: costul net rămânea, în practică, doar la șoferii străini.
Austria a dat Germania în judecată direct, iar pe 18 iunie 2019 Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în Marea Cameră, a declarat taxa contrară dreptului european în cauza C-591/17. Hotărârea a reținut încălcarea articolelor 18, 34, 56 și 92 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, fiindcă sarcina economică apăsa în fapt numai pe vehiculele înmatriculate în alte state membre.
Trei detalii care schimbă povestea
Curtea nu a criticat modul de control. Verificările în trafic, oprirea șoferilor, recuperarea ulterioară a taxei și amenzile au fost considerate nediscriminatorii. Compensarea din impozitul auto a fost fatală, nu aplicarea.
Nu s-a vândut niciodată nici măcar o vinietă. Legea fusese adoptată, dar nu ajunsese să fie aplicată în momentul hotărârii.
Legea a dispărut, nu doar a rămas nefolosită. Infrastrukturabgabengesetz a fost abrogată formal cu efect de la 25 noiembrie 2023 și nu mai figurează pe portalul legislativ federal.
Nota de plată nu s-a oprit la hotărâre. Contractul cu operatorul fusese semnat pe 30 decembrie 2018, cu șase luni înainte de decizie, și a fost reziliat chiar în ziua ei. Arbitrajul care a urmat s-a încheiat pe 6 iulie 2023, printr-o hotărâre de consens. Statul german a plătit 243 de milioane de euro despăgubire, față de o pretenție inițială de 560 de milioane, după ce cheltuise deja circa 7,2 milioane pe procedură. O comisie parlamentară de anchetă a produs un raport de 725 de pagini în iunie 2021.
Vine o taxă nouă? Nimic nu indică asta. Registrul propriu al ministerului transporturilor pentru actuala legislatură cuprinde 35 de proiecte legislative și niciunul nu este o taxă pe autoturisme, iar acordul de coaliție din 2025 nu conține un astfel de angajament. Articolele care susțin contrariul citează, de regulă, acordul de coaliție din 2013, care chiar promitea una.
Unde plătește totuși un autoturism
Aici se strică ușor formula „în Germania totul e gratuit”. Câteva treceri încasează totuși bani de la o mașină obișnuită. Sunt atât de puține din cauza legii: taxa privată este permisă numai pe poduri, tuneluri și trecători de munte finanțate privat, plus pe drumurile federale cu două căi separate. Pe o porțiune obișnuită de autostradă nu se poate.
Noi nu vindem aceste treceri. Se plătesc la barieră sau prin cont la operator, iar cifrele de mai jos sunt tarifele lor publicate pentru autoturisme.
| Trecere | Unde | Autoturism, un sens | De reținut |
|---|---|---|---|
| Warnowtunnel | Rostock, leagă A19 de litoralul baltic și de Warnemünde | 4,40 € iarna, 5,40 € vara, 3,49 € cu card de tunel | Tarif sezonier, ceva rar în Europa. Deschis nonstop |
| Herrentunnel | Lübeck, leagă Travemünde de centru și de A1 | 2,30 € numerar, 1,82 € cu Quick-Box sau tag RFID | Clasa se stabilește după înălțimea măsurată la puntea față, plus numărul de axe |
| Rossfeld Panoramastraße | Berchtesgaden, Alpii bavarezi | 9,50 € de mașină, cu tot cu pasagerii din ea | Drum de munte administrat de o autoritate de stat, nu o concesiune. Motocicleta 6,00 €, cartela de zece treceri 73,00 € |
Formularea trebuie păstrată strâmtă: taxele private pentru autoturisme se opresc la două, Warnowtunnel și Herrentunnel. Separat de ele, câteva drumuri de munte percep o taxă, iar Rossfeld este exemplul verificat.
Vara costă mai mult decât iarna la Warnowtunnel
Warnowtunnel este una dintre puținele treceri din Europa unde tariful în numerar urcă în sezon: 5,40 € între 1 mai și 31 octombrie, față de 4,40 € între 1 noiembrie și 30 aprilie. Cei 3,49 € cer un card de tunel sau un dispozitiv RFID pe un cont de client, deci o trecere unică de vacanță plătește suma mare. O autorulotă de peste 2,60 m ajunge la 14,40 € vara, adică de patru ori tariful unei mașini, diferența venind exclusiv din înălțime. Bancnotele de 100, 200 și 500 € nu sunt acceptate.
Ambele tuneluri au apărut fiindcă legea germană permite unei companii private să construiască o trecere anume și să o refinanțeze din taxă. Warnowtunnel, deschis pe 12 septembrie 2003, cu 790 de metri lungime, a fost primul proiect rutier finanțat privat din țară. Herrentunnel a fost al doilea, un parteneriat public-privat cu orașul Lübeck, circa 860 de metri și o investiție de aproximativ 175 de milioane de euro. Fiindcă acolo se încasează deja o taxă, ambele sunt scoase din taxa națională pentru camioane: camionul plătește operatorului de tunel, nu sistemului federal.
Ce este gratuit, inclusiv acolo unde lumea se așteaptă la contrariul
Tunelul Elbtunnel din Hamburg este gratuit
Tunelul de pe A7 pe sub Elba, unul dintre cele mai circulate din Europa, nu costă nimic. Este o porțiune obișnuită de autostradă. Presupunerea că un tunel mare trebuie să fie cu taxă vine din Austria și din Norvegia, nu din Germania.
Niciun oraș german nu taxează intrarea
Nu există taxă de congestie și nici tarif de acces în vreun oraș german. Singurele restricții urbane legate de vehicul sunt zonele cu emisii reduse de mai jos, iar acelea țin de norma de poluare, nu de plată.
Restul podurilor, tunelurilor și drumurilor de munte din rețeaua publică sunt gratuite, iar pe autostradă nu există cabine de taxare nicăieri în țară. Legătura fixă peste Fehmarnbelt, spre Danemarca, se construiește și va fi plătită de utilizatori, însă tariful pentru autoturisme încă nu este publicat.
Feriboturile care țin loc de drum
Câteva treceri sunt feriboturi, nu drumuri, și se tarifează ca atare. Două apar des într-un plan de traseu:
| Feribot | Traseu | Tarif autoturism |
|---|---|---|
| Elba, Glückstadt-Wischhafen | Scurtătura care ocolește Hamburgul, pe Elba inferioară | 9,00 € pentru o mașină de până la 4,50 m, plus 3,40 € de adult |
| Lacul Constanța, Konstanz-Meersburg | Taie ocolul lung al lacului | 13,20 € dus, 25,40 € dus-întors pentru o mașină de până la 4 m, cu șofer inclus |
Diferența stă în ce include prețul: pe Elba se plătesc separat vehiculul și fiecare pasager, pe lacul Constanța șoferul intră în tarif. Feriboturile spre insulele frizone se calculează după lungimea vehiculului, printr-un calculator al operatorului, deci nu au o cifră fixă de citat.
Autocolantul de mediu: singurul lucru pe care îl cumperi înainte de plecare
Aici drumul „gratuit” prin Germania începe să coste bani, dar tot aici cheltuiala se evită cel mai ușor. Germania are zone cu emisii reduse, numite Umweltzone, în centrele orașelor, iar intrarea în ele cere Umweltplakette, autocolantul de mediu lipit pe parbriz. Regula se aplică mașinilor cu numere străine exact ca celor germane.
35 de zone sunt în vigoare și toate cer autocolantul verde. Sistemul cu trei culori - roșu, galben, verde - există în continuare în lege, însă nicio zonă activă nu mai acceptă ceva sub verde. Cele mari sunt Berlin în interiorul inelului S-Bahn și München cu tot ce se află în interiorul lui Mittlerer Ring. Urmează Köln, Frankfurt pe Main, Stuttgart, Düsseldorf, Bremen, Leipzig și o zonă comună în Ruhr, care acoperă 13 orașe.
23 de zone au fost desființate, majoritatea recent și 19 dintre ele numai în landul Baden-Württemberg: Mainz în octombrie 2025, Freiburg în aprilie 2025, Mannheim în 2024, Hannover tot în 2024. Orice listă din 2019 este greșită. Iar Hamburg, al doilea oraș al Germaniei, nu a avut niciodată o astfel de zonă.
O singură plată, pentru toată viața mașinii. Nu există tarif federal fix, așa că fiecare emitent își pune propriul preț. Berlinul cere 5,00 € la ghișeu și 6,00 € online, cu tot cu expediere. Ministerul transporturilor din Baden-Württemberg dă intervalul obișnuit la nivel național ca fiind între 6,00 € și 15,00 €. Nu are dată de expirare și nu se reînnoiește. Îl schimbi doar dacă se schimbă numărul de înmatriculare, fiindcă numărul se scrie de mână pe autocolant.
Nu există variantă pe oraș. Un autocolant verde este valabil în fiecare zonă cu emisii reduse din Germania. Atenție totuși la un amănunt juridic: indicatorul de la intrarea în zonă este cel care stabilește ce culori sunt admise acolo.
Cum îl obții cu numere românești
Detaliul care contează cel mai mult: nu trebuie să fii în Germania și nici mașina nu trebuie să fie de față.
Comandă-l înainte de plecare
Autoritatea de înmatriculări din Berlin are un magazin online, cu pagină în limba engleză, și expediază autocolantul în străinătate. Lasă-ți circa trei săptămâni. În Germania îl eliberează la ghișeu orice stație TÜV, DEKRA, GTÜ, KÜS sau FSP, un serviciu de înmatriculări și atelierele autorizate.
Trimite actele mașinii, nu mașina
Emitentul încadrează vehiculul numai după certificatul de înmatriculare. Pentru o mașină străină sunt suficiente actele scanate sau un certificat de la producător. Nu se inspectează nimic.
Vezi dinainte ce culoare îți iese
Dacă actele arată norma Euro, ea decide. Dacă nu o arată, contează data primei înmatriculări: un diesel înmatriculat prima dată de la 1 ianuarie 2006 primește verde, între 2001 și 2005 galben, între 1997 și 2000 roșu. O mașină pe benzină înmatriculată după 31 decembrie 1992 primește verde.
Lipește-l pe interiorul parbrizului
Este construit ca să se distrugă dacă îl dezlipești, deci nu poate fi mutat pe altă mașină. Îl lipești o singură dată, pe mașina potrivită.
Cine este scutit de autocolantul de mediu?
Lista este scurtă, dar două poziții din ea surprind aproape pe oricine.
- Motocicletele, triciclurile și ATV-urile înmatriculate ca vehicule pe două sau trei roți nu au nevoie de autocolant și nu sunt afectate deloc de zone. Regulamentul acoperă numai categoriile de vehicule M și N.
- Autorulotele, autoutilitarele, autobuzele și camioanele nu au niciun tratament special: intră în aceleași patru grupe de poluare și în aceleași trei culori ca autoturismele. O rulotă nu este scutită pentru că este rulotă.
- O listă națională prevăzută de regulament mai scutește utilajele de lucru, tractoarele agricole și forestiere, ambulanțele și mașinile medicilor marcate ca atare, precum și posesorii unui card de dizabilitate cu mențiunile aG, H sau Bl.
- Mașinile electrice nu sunt automat în afara sistemului. Verde rămâne categoria maximă chiar și pentru Euro 6, iar autocolant albastru pentru oxizi de azot nu există. Vehiculele electrice și hibridele reîncărcabile cu număr german de tip E sunt tratate separat, iar Berlinul le scutește.
Mașină închiriată sau numere străine: aceeași regulă
Zona se uită la autocolantul de pe parbriz, nu la țara de înmatriculare și nici la proprietar. Un autoturism cu numere românești are exact aceleași obligații ca unul german, iar legea prevede explicit că emitenții eliberează autocolantul și pentru vehicule înmatriculate în străinătate. Dacă închiriezi mașina în Germania, verifică parbrizul înainte să pleci de la ghișeu.
Amenda este de 100 € și nu contează cât de curată e mașina
Circulația într-o zonă semnalizată fără autocolant valabil costă 100 €. Contravenția din catalogul federal este participarea la trafic în interiorul zonei, iar puncte de penalizare nu se dau. Nicio îngăduință nu se acordă unei mașini curate, dar fără autocolant: amenda se dă pentru autocolantul lipsă, nu pentru emisii.
Interdicțiile pentru motorină: trei orașe, nu lista din 2019
Separat de autocolant, câteva orașe au interzis motorinele vechi în criza calității aerului din 2018-2019. Cele mai multe au dispărut între timp, iar lista valabilă în 2026 are trei orașe.
- Stuttgart interzice în continuare diesel Euro 4 și mai vechi în toată zona cu emisii reduse, iar Euro 5 și mai vechi în zona centrală mai mică.
- München restricționează diesel Euro 4 și mai vechi în zona sa, adică pe Mittlerer Ring și în interiorul lui, măsura fiind în vigoare pe termen nedeterminat din 1 februarie 2023.
- Darmstadt are restricții pe câteva străzi, nu pe o zonă întreagă: diesel Euro 1-5 și benzină Euro 0-2 pe partea de est a străzii Hügelstraße și pe Heinrichstraße.
- Hamburg și-a ridicat interdicțiile pe 13 septembrie 2023, iar Berlinul nu are niciuna: propriul plan pentru aerul curat consemnează că valorile-limită sunt respectate din 2020.
Legea federală a făcut între timp noile interdicții mult mai greu de impus. Ele intră în discuție, ca regulă, numai acolo unde media anuală de dioxid de azot a depășit 50 de micrograme pe metru cub, iar vehiculele Euro 6 sunt scutite prin lege. Interdicțiile de zonă funcționează nonstop, tot anul, indiferent de poluarea zilei.
Taxa pentru camioane începe de la 3,5 tone
Singura taxă de drum pe toată rețeaua germană este Lkw-Maut, taxa pe kilometru pentru transportul de marfă. Pragul ei s-a schimbat destul de recent încât multe sfaturi publicate să fie depășite.
Pragul este 3,5 tone, nu 7,5
De la 1 iulie 2024 taxa se aplică vehiculelor folosite la transportul de marfă cu masă maximă tehnic admisibilă de peste 3,5 tone. Rețeaua taxată înseamnă toate autostrăzile și toate drumurile federale, inclusiv în interiorul localităților și în parcările de serviciu de pe autostradă. Pragul vechi de 7,5 tone a rămas istorie, la fel și trucul cu declasarea pe hârtie: din decembrie 2023 contează masa tehnic admisibilă din rubrica F.1 a certificatului de înmatriculare, nu cea declarată. Exact 3.500 kg nu intră la plată, fiindcă legea spune „mai mult de 3,5 tone”.
Te privește pe tine?
Pentru aproape orice șofer de autoturism, nu. Pragul prinde însă câteva vehicule la care nu te-ai aștepta, așa că merită luat pe rând.
Taxa cere două condiții simultan: peste 3,5 tone și folosire la transportul de marfă. O autorulotă plecată în vacanță pică al doilea test, deci o rulotă de 5 tone nu datorează nimic. Limita ei de viteză se schimbă însă la 3,5 tone, la 80 km/h pe autostradă.
Remorca nu creează niciodată singură obligația de plată. Contează numai masa vehiculului tractor, peste 3,5 tone. Odată ce el este obligat la plată, tariful se calculează după masele însumate ale ansamblului.
Autocarele și autobuzele sunt prima poziție din lista legală de scutiri.
Excepția pentru meșteșugari acoperă vehiculele sub 7,5 tone care duc materialele, echipamentele sau utilajele necesare meseriei ori livrează produse făcute de firmă, cu condiția ca transportul să nu fie unul comercial pentru altcineva. Se judecă pe fiecare cursă, nu se acordă vehiculului, iar la bord trebuie să existe documentul de înregistrare a firmei și avizele de însoțire, în germană sau cu traducere în germană. Lista meseriilor care se califică are 164 de poziții și este limitativă.
Vehiculele grele pur electrice și pe hidrogen nu plătesc nimic până la 30 iunie 2031, iar cele fără emisii de până la 4,25 tone sunt scutite fără termen. Se scrie des că din ianuarie 2026 ar plăti un tarif redus, însă acel regim a fost abrogat înainte să intre vreodată în vigoare.
Mai sunt scutite serviciile de urgență și armata, vehiculele de întreținere a drumurilor și de deszăpezire, vehiculele de circ și de bâlci, organizațiile caritabile care transportă ajutoare umanitare și vehiculele agricole sau forestiere.
Din ce se compune tariful
Tariful nu este un singur număr. Este suma a patru componente separate pe kilometru, așa că două camioane care par identice pot plăti sume foarte diferite:
Infrastructură
5,2 cenți pe kilometru în banda de 3,5-7,5 tone, până la 15,5 cenți peste 18 tone cu patru axe sau mai multe.
Poluarea aerului
Stabilită după norma Euro, de la 1,1 cenți pentru un Euro VI până la 18,7 cenți pentru cele mai vechi.
Zgomot
Între 1,2 și 1,6 cenți, iar contraintuitiv tariful cel mai mic revine clasei celei mai grele.
Dioxid de carbon
Adăugată pe 1 decembrie 2023, cu tarife între 16,2 cenți și zero pentru clasa cea mai curată.
Un camion Euro VI din cea mai mică bandă supusă taxei plătește, prin urmare, circa 15,1 cenți pe kilometru, cu totul inclus. Pe întreg sistemul media iese în jur de 33 de cenți pe kilometru, pe o rețea taxată de circa 51.000 km, iar taxa a adus aproximativ 13 miliarde de euro în 2024.
Două lucruri prind transportatorii pe picior greșit. Un tronson taxat se plătește integral, chiar dacă îl parcurgi doar în parte. Iar taxa în sine nu are TVA, fiindcă este o taxă de drept public, însă atunci când transportatorul o trece mai departe clientului suma devine parte din prețul transportului și se impozitează ca atare.
Controlul este automat, iar termenele sunt lungi
Aproximativ 300 de portaluri de control pe autostrăzi și circa 600 de coloane de control pe drumurile federale fac peste 20 de milioane de verificări automate pe an. Li se adaugă circa 320 de vehicule de control mobile, care lucrează nonstop. Camerele citesc numărul, senzorii măsoară vehiculul, iar un emițător radio de scurtă distanță interoghează unitatea de bord.
Sancțiunile sunt grele și termenele neobișnuit de lungi. Maximul legal pentru neplată este de 20.000 €, taxa neachitată poate fi stabilită retroactiv patru ani, iar contravenția în sine se poate urmări trei ani, față de șase luni la o contravenție rutieră obișnuită. Dacă distanța parcursă nu poate fi stabilită, autoritatea calculează 500 de kilometri pe cursă, la categoriile cele mai scumpe. Agenții pot încasa taxa chiar la locul controlului și pot opri continuarea drumului pentru un vehicul străin până la plata unei cauțiuni care acoperă amenda așteptată.
Regulile de pe autostradă care îi costă pe șoferii străini
Lipsa taxei nu înseamnă lipsa regulilor. Cele de mai jos produc amenzi și suspendări pentru vizitatori, iar două dintre ele sunt mult mai dure decât se așteaptă lumea.
Culoarul de urgență aduce suspendare automată
Regula prinde autostrada și orice drum din afara localității cu cel puțin două benzi pe sens. Când traficul coboară la viteza pasului sau se oprește, șoferii trebuie să deschidă Rettungsgasse, culoarul de urgență între banda cea mai din stânga și banda imediat din dreapta ei. Nu când apare girofarul: din clipa în care traficul se oprește.
Fiecare treaptă vine cu o lună de suspendare
Neformarea culoarului costă 200-320 € și două puncte de penalizare, iar suspendarea de o lună se aplică inclusiv la treapta de bază. Circulația pe culoar costă 240-320 €, în aceleași condiții. Austria își construiește culoarul exact la fel, deci obiceiul trece granița neschimbat. În tunel instrucțiunea este alta: doar banda din stânga se trage la stânga, restul la dreapta, iar apelul se dă de la stația de urgență din tunel, nu de pe telefon.
Banda din dreapta și depășirea pe dreapta
Regula celebră circulă aproape mereu într-o formă greșită. Legea germană spune să circuli cât mai la dreapta posibil, nu „banda din stânga este numai pentru depășire”, și prevede o excepție pentru traficul dens. Interzisă cu adevărat este depășirea pe dreapta, care costă 100 € și un punct în afara localității. Trei excepții permit totuși benzii din dreapta să fie mai rapidă. Prima: s-au format coloane pe toate benzile. A doua: banda din stânga stă sau se târăște și treci cu o viteză puțin mai mare. A treia: ești pe banda de ieșire, iar traficul de tranzit este oprit. Alegerea liberă a benzii, cu care poate te-ai obișnuit în oraș, nu există pe autostradă. Folosirea benzii de urgență ca să înaintezi este contravenție separată, cu 75 € și un punct.
130 nu este limită, dar te costă în caz de accident
Pe porțiuni întinse din rețea limita generală de viteză lipsește. Rămâne doar Richtgeschwindigkeit, o viteză recomandată de 130 km/h, în vigoare din 1978. Limitele afișate pe panouri și cele luminoase de pe portaluri sunt obligatorii și se controlează, iar indicația de pe portal are întâietate față de orice altceva, inclusiv față de recomandare. Un proiect de lege pentru o limită generală de 130 a fost depus în aprilie 2026, însă nu este lege.
Consecința reală a depășirii celor 130 nu este amenda, ci răspunderea civilă. Curtea Federală de Justiție a decis asta în 1992, iar decizia se aplică și azi. Șoferul care circula cu peste 130 km/h nu se poate apăra cu evenimentul de neînlăturat, decât dacă dovedește că accidentul ar fi fost la fel de grav și la 130. În practică, rămâi cu o parte din răspundere chiar și atunci când coliziunea a fost provocată de celălalt. Pe o porțiune fără limită, viteza mare este legală, dar devine scumpă în clipa în care ceva merge prost.
Oprire, mers înapoi și mitul carburantului
Oprirea pe autostradă este interzisă, banda de urgență inclusă, și costă 30 €, iar staționarea 70 € și un punct. Mersul înapoi și întoarcerea sunt interzise complet și ajung la 200 € plus o lună de suspendare pe carosabilul principal. Pietonii nu au voie deloc pe autostradă.
Rămâi fără carburant? Nu este contravenție în Germania
Este una dintre cele mai repetate afirmații despre autostrăzile germane și nu se sprijină pe nimic din lege. Catalogul de amenzi nu conține nicio contravenție legată de carburant. Se sancționează consecința: oprirea, staționarea sau nesemnalizarea unui vehicul rămas în pană, ultima cu 60 € și un punct dacă pui pe cineva în pericol.
Pană și dotări obligatorii
Pornește imediat avariile, apoi așază triunghiul la circa 100 de metri în traficul rapid. Ordinea recomandată de administratorul autostrăzii este: avarii, parcare în siguranță, vesta reflectorizantă pe tine, treci dincolo de parapet, apoi sună la 112. Pe rețea există circa 17.000 de stâlpi de apel de urgență, fiecare cu identificarea exactă a locului.
Vesta trebuie ținută în mașină, nu purtată
Legea germană cere o singură vestă reflectorizantă la bordul vehiculului. Nu îți cere să o porți și nu cere câte una de pasager. Accentul este exact invers față de Austria, unde purtarea este obligatorie în situații definite, așa că un șofer care trece granița face bine să aibă veste pentru toți cei care ar putea coborî din mașină.
Vehiculele de până la 3,5 tone trebuie să aibă un triunghi reflectorizant, iar cele peste 3,5 tone triunghi plus o lampă de avertizare separată. Motocicletele sunt scutite de ambele. Anvelopele de iarnă se cer situațional, la zăpadă, polei sau gheață, nu după calendar.
Amenzi de viteză și șoferii cu numere străine
Catalogul federal stabilește tarifele standard. Pentru autoturisme, tabelul actual este neschimbat din noiembrie 2021.
| Depășire a limitei cu | În localitate | În afara localității | Suspendare |
|---|---|---|---|
| până la 10 km/h | 30 € | 20 € | fără |
| 11-15 | 50 € | 40 € | fără |
| 16-20 | 70 € | 60 € | fără |
| 21-25 | 115 € | 100 € | fără, 1 punct |
| 26-30 | 180 € | 150 € | fără, 1 punct |
| 31-40 | 260 € | 200 € | 1 lună în localitate |
| 41-50 | 400 € | 320 € | 1 lună, ambele |
| 51-60 | 560 € | 480 € | 2 luni în localitate, 1 în afară |
| 61-70 | 700 € | 600 € | 3 luni în localitate, 2 în afară |
| peste 70 | 800 € | 700 € | 3 luni |
Câteva praguri se confundă des între ele. Suspendarea începe de la 31 km/h peste limită în localitate și de la 41 în afara ei, nu de la 26, cum se scrie des. Primul punct de penalizare cade la 21 km/h peste limită, iar o amendă singură nu produce niciodată punct: contravenția trebuie să fie și pe lista legală, și de cel puțin 60 €. Sumele de până la 55 € se încasează ca avertisment cu plată, nu ca amendă propriu-zisă. Două depășiri de cel puțin 26 km/h într-un an de la rămânerea definitivă a primei aduc, la rândul lor, o lună de suspendare. Iar toleranța de măsurare chiar se scade în Germania: 3 km/h până la o valoare măsurată de 100 km/h, 3% peste ea.
Sistemul german de puncte merge până la opt: patru sau cinci puncte aduc o înștiințare scrisă, șase sau șapte un avertisment formal, iar la opt permisul se retrage automat.
Ce ajunge, de fapt, la un șofer cu numere românești
Poliția germană poate cere o cauțiune chiar la fața locului de la un șofer fără domiciliu în Germania, de regulă în numerar, și poate reține vehiculul dacă nu se plătește. Amenzile se execută între statele Uniunii Europene de la 70 €, cu tot cu cheltuieli, iar datele proprietarului circulă oricum peste graniță prin directiva europeană în vigoare din ianuarie 2025. Austria face excepție prin tratatul ei bilateral cu Germania din 1988, care permite executarea de la 25 €. În schimb, suspendarea germană a dreptului de a conduce se aplică numai în Germania, iar recunoașterea reciprocă a suspendărilor în Uniunea Europeană încă nu funcționează: directiva adoptată în octombrie 2025 se aplică abia din noiembrie 2029.
Alcoolul la volan are limita de 0,5 g/l, cu 0,0 pentru șoferii sub 21 de ani și pentru cei aflați în perioada de probă. O depășire simplă a limitei costă 500 €, două puncte și o lună de suspendare.
Drumul din România spre Germania: ce plătești pe traseu
Pentru mulți șoferi români, drumul spre Germania se face de câteva ori pe an, spre casă sau spre muncă. Ultima țară de pe traseu este singura care nu cere nimic. Toate celelalte cer, iar fiecare sistem se rezolvă înainte de a trece granița respectivă, fiindcă niciunul nu se cumpără retroactiv.
România și Ungaria: primele două plăți
Rovinieta este obligatorie pe toate drumurile naționale, nu doar pe autostradă, deci intră la plată din prima zi. La Nădlac treci în Ungaria, unde îți trebuie vinieta electronică națională, e-Matrica, legată de numărul de înmatriculare. Ambele se cumpără de aici, dintr-o singură comandă.
Mai departe, două variante de coridor
Regula practică de buget pentru un drum care se termină în Germania: zero pentru drumurile germane, apoi câte o linie pentru fiecare graniță dinainte. Greșelile scumpe nu se fac în Germania. Se fac intrând în Ungaria, în Cehia sau în Austria fără vinietă, unde sumele cerute pe loc urcă repede la câteva sute.
Ce mai merită pregătit înainte de plecare
Pe traseul dintre România și Germania rămâi tot timpul în Uniunea Europeană, deci asigurarea RCA valabilă acoperă drumul. Cartea Verde îți trebuie doar dacă ocolești prin Serbia sau dacă drumul continuă în afara spațiului european de asigurare. Dacă vrei internet în mașină pentru navigație pe tot coridorul, un eSIM de călătorie pentru Europa rezolvă partea asta după ce ai pus la punct vinietele.
Întrebări frecvente
Am nevoie de vinietă pentru Germania?
Nu. Germania nu are vinietă și nu percepe taxă de autostradă pentru autoturisme, motociclete sau autorulote, indiferent de țara de înmatriculare. Autostrăzile și drumurile federale se folosesc gratuit.
Am căutat vigneta Germania și rovinieta Germania. Ce cumpăr, de fapt?
Nu cumperi nimic, iar ambii termeni duc pe o pistă greșită. Rovinieta se cumpără pentru drumurile din România și nu are ce căuta dincolo de ele. Germania nu are un echivalent al ei. Nicio vinietă germană nu s-a vândut vreodată: legea care ar fi introdus-o a căzut la Curtea de Justiție a Uniunii Europene în 2019 și a fost abrogată în 2023. Dacă un site îți oferă „vinietă pentru Germania”, îți vinde un produs care nu se emite. Rovinieta îți trebuie oricum pentru bucata de drum din România, iar vinietele reale de pe traseu sunt cea ungară, cea slovacă, cea cehă și cea austriacă.
Există drumuri cu taxă pentru autoturisme în Germania?
Da, puține. Taxe private există exact la două treceri, Warnowtunnel din Rostock și Herrentunnel din Lübeck. Separat, câteva drumuri de munte percep o taxă, iar exemplul verificat este Rossfeld Panoramastraße, lângă Berchtesgaden. Restul rețelei publice, inclusiv tunelul Elbtunnel din Hamburg, este gratuit.
A existat vreodată o taxă germană pentru autoturisme?
Aproape. Pkw-Maut a fost adoptată în 2015, dar nu a încasat nimic de la nimeni: Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat-o discriminatorie în iunie 2019, fiindcă șoferii germani ar fi primit banii înapoi din impozitul auto. Legea a fost abrogată formal în noiembrie 2023, iar statul a plătit 243 de milioane de euro ca să iasă din contractul cu operatorul.
Se pregătește o taxă nouă pentru autoturisme?
Nu există nimic pe masă. Registrul de proiecte legislative al ministerului transporturilor pentru actuala legislatură nu conține o taxă pe autoturisme, iar acordul de coaliție din 2025 nu promite una. Articolele care susțin contrariul citează, aproape întotdeauna, acordul de coaliție din 2013.
Ce este autocolantul de mediu și îmi trebuie cu numere românești?
Este autocolantul de emisii pentru zonele germane cu emisii reduse, iar da, mașinile înmatriculate în străinătate au exact aceeași obligație ca cele germane. Se cumpără o singură dată, costă de regulă între 5,00 € și 15,00 €, în funcție de emitent, nu expiră niciodată și este valabil în toate zonele din țară.
De unde îl cumpăr dacă sunt încă în România?
De la autoritatea de înmatriculări din Berlin, care are magazin online cu pagină în engleză și expediază în străinătate; lasă-ți circa trei săptămâni. Mașina nu trebuie să fie de față nicăieri: încadrarea se face numai după actele vehiculului, deci sunt suficiente scanările sau certificatul producătorului.
Câte orașe germane au zonă cu emisii reduse?
Sunt 35 de zone în vigoare și toate cer autocolantul verde. Alte 23 de zone au fost desființate, majoritatea recent, așa că listele mai vechi exagerează serios numărul. Hamburg nu a avut niciodată o astfel de zonă.
Motocicleta are nevoie de autocolant de mediu?
Nu. Motocicletele, triciclurile și ATV-urile înmatriculate ca vehicule pe două sau trei roți sunt complet în afara sistemului și nu sunt afectate de zonele cu emisii reduse.
Ce orașe germane mai interzic motorinele vechi?
Stuttgart, München și Darmstadt. Hamburgul și-a ridicat restricțiile în septembrie 2023, iar Berlinul nu are niciuna. Noile interdicții sunt și ele mult mai greu de impus acum, iar vehiculele Euro 6 sunt scutite prin lege.
Autorulota mea de peste 3,5 tone plătește taxa de camion?
Nu. Taxa cere ca vehiculul să fie și peste 3,5 tone, și folosit la transportul de marfă, deci o autorulotă privată rămâne în afara ei oricât ar cântări. Se schimbă însă limita de viteză: peste 3,5 tone, maximum 80 km/h pe autostradă.
Când a coborât taxa germană de camion la 3,5 tone?
Pe 1 iulie 2024, de la 7,5 tone. Contează masa maximă tehnic admisibilă din rubrica F.1 a certificatului de înmatriculare, așa că declasarea vehiculului pe hârtie nu mai ajută la nimic. Exact 3.500 kg rămân în afara taxei.
Chiar nu există limită de viteză pe autostrada germană?
Pe multe porțiuni limita generală lipsește și rămâne doar recomandarea de 130 km/h. Limitele de pe panouri și cele afișate pe portalurile luminoase sunt obligatorii și se controlează. Peste 130 este legal pe porțiunile fără limită, dar pierzi apărarea cu evenimentul de neînlăturat dacă ajungi într-un accident.
Ce se întâmplă cu o amendă dacă am numere românești?
Poliția poate cere o cauțiune pe loc, în numerar, dacă nu ai domiciliu în Germania, și poate reține mașina dacă refuzi. Amenzile se execută între statele Uniunii Europene de la 70 €, cu tot cu cheltuieli, iar datele proprietarului circulă oricum între autorități. O suspendare germană a dreptului de a conduce se aplică numai pe teritoriul Germaniei.
Ce plătesc pe drumul din România până în Germania?
Rovinieta pentru România, apoi vinieta ungară de la Nădlac încolo. Mai departe alegi: fie Slovacia și Cehia, fiecare cu vinieta ei electronică, fie Austria, unde vinieta se ia de la ASFINAG. Germania nu adaugă nimic la listă, în afară de autocolantul de mediu, dacă intri într-un centru urban.
Trebuie să pregătesc ceva înainte să intru în Germania?
Pentru drumuri, nimic. Singurul lucru care merită cumpărat din timp este autocolantul verde de mediu, și numai dacă traseul tău include centrul unui oraș mare. În rest, intri, conduci și plătești doar carburantul și parcarea.
